Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care greutăți mari. Cu toate acestea, măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți, măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că a greșit pentru că nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi!
Commenti
Posta un commento