Nu putem ști niciodată tot binele pe care îl poate face o vorbă bună, o încurajare sau chiar un zâmbet…
Un pui de vultur neastâmpărat a căzut din cuib. Mare i-a fost norocul că un țăran milos care trecea prin pădure s-a îndurat și l-a luat acasă. Crescând printre pui și găini vulturul a început să le imite, crezând că este la fel ca ele. Țăranul era tare mândru de isprava sa și povestea la toată lumea despre vulturul său care se crede găină. Într-o zi un naturalist care nu prea pleca ureche la astfel de povești veni până la gospodăria țăranului să vadă cu ochii lui minunea. Nu mare i-a fost mirarea cănd îl văzu pe vultur cum ciugulește pietricele și scurmă după viermișori. Țăranul chiar l-a încredințat că vulturul care a fost crescut de către el în spiritul vieții de găină, așa va rămîne, tocmai pentru că se crede a fi la fel cu suratele lui.
Omul de știință însă era încredințat că o pasăre curajoasă și maiestoasă ca vulturul, nu poate să rămână găină întreaga viață. Așa că l-a luat l-a pus pe gard și i-a zis:
-Vulturul este stăpânul văzduhului, hai întindeți aripile și zboară către înaltul cerului ! Dar vulturul s-a uitat la om si apoi la suratele lui care cotcodăceau fericite scormonind pământul și a sărit de pe gard alăturându-se vieții confortabile din pătul.
Țăranul cu un zâmbet de satisfacție i-a spus naturalistului.
-Vezi că am avut dreptate! Acum nu mai este vultur este găină.
Dar omul nu se lăsă păgubaș. A luat vulturul și s-a suit cu el pe acoperișul casei.
-Tu ești vultur aparții cerurilor nu pămîntului, hai întindeți aripile și zboară! Dar vulturul văzînd găinile jos sări de pe acoperiș și se reîntoarse acolo unde credea că îi e locul.
Fără să clipească naturalistul îi zise țăranului să îi acorde un ragaz de o zi și să mai încerce o dată să demonstreze că e vorba de un vultur și nu de o găină. Țăranul convins fiind însă de puterea obișnuinței îl asigură că se înșală și că vulturul e de acum găină, nu mai ai ce-i face…..
A doua zi de dimineață naturalistul se reîntoarse luă vulturul și pe țăran și îi duse departe de fermă la poalele unui munte înalt . Bărbatul a ținut vulturul pe braț și a arătat către cerul pe care strălucea soarele spunând:
-Tu ești un vultur ! Deschideți aripile și ia-ți zborul către înălțimile albastre !
De data aceasta vulturul s-a uita spre cer în lumina soarelui strălucitor. Nu mai vedea nimic în jur, nici orgada , nici găinile, doar întinderea azurie a văzduhului. Așa că trezit parcă dintr-un vis lung, și-a îndreptat corpul și și–a întins aripile masive. Aripile sale se mișcau, încet la început, apoi cu mai multă siguranță și cu mai multă putere. Cu zgomot puternic și-a luat zborul maiestos, avîntându-se către înălțimi.
Povestea asta după Walk Tall, You’re A Daughter Of God, de Jamie Glenn, merită după părerea mea și o morală sau mai bine aș zice o concluzie.
Există situații în care ne simțim sau ne credem slabi, așa cam ca un pui de găină, sau poate alții ne fac să credem asta și pentru un moment nu suntem pe deplin conștienți de potențialul nostru. Să nu uităm proverbul care spune că dacă traiești printe găini nu poți fi vultur ! Ba poți fi vultur….. și daca nu ești cu siguranță poți să devii. Grandoarea stă în putrea de a te ridica, la fel ca un vultur, și de a avea curajul să înfrunți înălțimile și să îți depășești limitele…
Cum arătă povestea asta pentru tine?………Este timpul să îți iei zborul sau deja ai facut-o ?
Commenti
Posta un commento