In fiecare duminică dimineață alerg în parcul de lângă casă. Într-un colț al parcului se află un lac. De fiecare dată când alerg, văd o doamnă în vârstă care stă pe marginea lacului și are lângă ea o colivie de metal.
Duminica trecută curiozitatea m-a împins să intru în vorbă cu doamna respectivă. Când m-am apropiat de ea, am realizat că nu era o colivie de metal lângă ea ci o mică capcană. Acolo erau trei țestoase, nevătămate, care mergeau agale prin capcană. Bătrână ținea o a patra țestoasă în poală și cu un burete îi curăța cu grijă carapacea.
“Bună ziua!”, am spus. “Vă văd aici în fiecare duminică dimineață. Dacă nu va supără curiozitatea mea, mi-ar plăcea să știu ce faceți cu aceste țestoase.”
Femeia a zâmbit. “Le curăț carapacea”, a spus. “Tot ce e pe carapacea unei țestoase, alge sau alte gunoaie, reduce abilitatea ei să absoarbă căldura și o împiedică să înoate. Iar în timp carapacea se corodează și se subțiază
“Wow! Foarte frumos din partea dumneavoastră!”, a spus.
Femeia a continuat: “ În fiecare duminică dimineață, petrec așa câteva ore, relaxându-mă lângă lac și ajutându-le pe aceste mici țestoase. Este modul meu de a face o diferență.”
“Dar cele mai multe țestoase trăiesc toată viață lor cu alge și gunoaie atârnate de carapace, nu-i așa?”, am intrebat.
“Ba da, din păcate!”, a răspuns femeia.
“Atunci, nu credeți că timpul dumneavoastră ar putea trece altfel? Adică, mă gândesc că eforturile pe care le faceți sunt de apreciat, dar sunt o mulțime de țestoase care trăiesc peste tot în lume. Și 99% dintre ele nu au noroc ca niște oameni drăguți precum sunteți dumneavoastră să le ajute și să le curețe carapacea. Așa că…nu va supărați…dar cum credeți că prin acest efort faceți o diferență?”
Femeia a zâmbit, apoi s-a uitat la țestoasa pe care o avea în poală, i-a îndepărtat și ultima urmă de alge de pe carapace și spune: “ Draga mea, dacă acest mic animăluț ar putea vorbi, ți-ar putea spune că tocmai ce am făcut toată diferența din lume.”
Commenti
Posta un commento