Passa ai contenuti principali

Povestea semintelor

Patru seminţe erau foarte bune prietene. Purtate de vânt seminţele au ajuns într-o junglă şi au rămas acolo, ascunse în pământ şi sperând că într-o bună zi vor creşte şi se vor transforma în nişte copaci superbi.
Când prima sămânţă a început să încolţească, acestea şi-au dat seama că nu le va fi uşor să crească acolo. În apropiere, trăia un grup de maimuţe şi cele mai mici dintre ele se distrau aruncând banane în orice plantă din jurul lor care începea să crească. Prin acest joc, maimuţele învăţau să arunce bananele şi în acelaşi timp păstrau zona lipsită de vegetaţie.
Maimuţele au aruncat atât de multe banane în prima sămânţă că aproape au reuşit să o rupă. Când aceasta le-a spus prietenelor sale ce s-a întâmplat, au fost toate de acord că ar fi mai bine să asteapte ca grupul de maimuţe să plece şi abia apoi să înceapă să crească. Toate au crezut că aşa e mai bine, cu excepţia unei seminţe care a crezut că e mai bine totuşi să încerce să iasă la lumină. Când a încercat, a fost imediat lovită de o banană şi s-a îndoit. Prietenele sale au încercat să o convingă că e mai bine să renunţe, însă aceasta era hotărâtă să devină un copac şi a încercat din nou şi din nou. De fiecare dată, maimuţele reuşeau să o nimerească cu banane şi aceasta sfârşea din nou îndoită de lovituri.
Dar sămânţa nu a renunţat! De fiecare dată când era pusă la pământ de bananele aruncate de maimuţe, ea se străduia şi mai tare, în ciuda rugăminţilor prietenelor sale care o sfătuiau să renunţe până când pleacă maimuţele. Zile, săptămâni, luni la rând micuţa plantă era atacată de maimuţe şi de fiecare dată ajungea să fie răpusă de distracţia acestora. Câteva zile plăntuţa a reuşit să evite loviturile maimuțelor, dar după câteva zile o maimuţă a reuşit să o nimerească şi această a luat-o de la capăt.
Loviturile au continuat, însă nimic nu a determinat-o pe mica sămânţă să renunţe. Încasase atât de multe lovituri încât acum era plină de noduri şi cicatrici care au ajutat-o să crească mai puternică decât alte seminţe. Trunchiul ei subţire a devenit tot mai gros şi mai rezistent, până când nu a mai simţit nicio lovitură. Sămânţa se dezvoltase, iar maimuţele nu mai aveau cum să o doboare.
Graţie trunchiului său puternic a putut să facă faţă tuturor dificultăţilor până când a devenit cel mai impunător copac din junglă. În tot acest timp, prietenele ei au rămas ascunse în pământ sperând că într-o bună zi maimuțele vor pleca, fără să realizeze, de fapt, acele maimuţe aveau puterea să întărească trunchiurile unei plăntuţe prin aruncările lor cu banane.

Commenti

Post popolari in questo blog

L’olio di argan

L’olio di argan L’albero di Argan pianta originaria del Marocco , quasi sconosciuta in Europa, viene considerato un albero fondamentale per la popolazione locale :  l’olio  che si ottiene con pressatura a freddo dai semi dei suoi frutti viene utilizzato nell’alimentazione quotidiana, nella medicina tradizionale e come cosmetico. Argan , nella lingua locale, significa “olio” e viene ottenuto dalla lavorazione dei semi della pianta, un processo antico e delicato. La raccolta delle bacche e la fabbricazione dell’olio, inoltre, è sempre stata effettuata solo dalle donne berbere, che raccoglievano i frutti, per poi romperli ed estrarne i noccioli, da cui si ricavava l’olio di argan  grazie a delle tradizionali macine in pietra . L’olio di argan è un ingrediente tipico della cucina marocchina, diversamente da quello per uso cosmetico, però, per essere edibile i semi devono essere prima tostati, solo in questo modo si ottiene un olio ramato dal sentore di nocciola...

Il tè

Il tè Il tè rappresenta la bevanda più diffusa nel mondo dopo l’acqua. Il the viene ricavato dalle foglie della pianta  Camelia Sinensis , un arbusto sempre verde che può raggiungere un’altezza di due metri al massimo. Le foglie di questo arbusto vengono raccolte quattro volte l’anno in Cina, Giappone e India mentre in Kenia, ad esempio, avviene tutto l’anno.  L'utilizzo del tè risale alla notte dei tempi. All’inizio furono i cinesi e, grazie ai monaci, si diffuse anche in Giappone e in Corea. I portoghesi lo portarono per primi in Europa ma furono gli olandesi a commercializzarlo in Europa. Nel corso dei secoli poi, questa bevanda divenne molto popolare anche in Europa, fino a diventare una vera e propria icona delle tradizioni inglesi. Alcuni studi americani hanno evidenziato i benefici cardiovascolari legati soprattutto al tè nero ed hanno potuto constatare una riduzione del 6% delle malattie cardiovascolari, in soggetti che consumavano la bevanda quotidianamente....

Latte di riso

Latte di riso Questa bevanda nutriente si ottiene dopo una serie di processi in cui il  riso viene fermentato , in forma bollita come sciroppo e come amido di riso. Quella commerciale potrebbe contenere altri componenti come cannella o zuccheri aromatizzanti per addolcire, ma anche in forma naturale è un prodotto leggermente più dolce rispetto al sapore di latte di mucca.   Questa bevanda, che letteralmente significa “amore dolce”, viene prodotta in Giappone sin dal periodo Kofun, datato tra il 250 e il 538 a.C. L’Amazake si prepara con riso, acqua e Koji, un fungo che fa fermentare il riso, trasformando l’amido presente nel riso in glucosio e oligosaccaridi, sostanze molto importanti per la flora intestinale. Al giorno d'oggi è una bevanda che viene consumata fredda, ma in origine si consumava calda in quanto si pensava servisse per combattere la stanchezza. La sua consistenza è piuttosto densa, molto simile al pudding inglese, ma se viene diluita con l’acqua assomigl...