Visatorul lenes

Odată, într-un mic sat, trăia un tânăr.  Deși învățase ceva carte până atunci, acum obișnuia să nu facă nimic toată ziua. Trăia din ceea ce îi dădeau locuitorii din sat.

Într-o zi, tânărul leneș s-a trezit de dimineață și a plecat să adune diverse lucruri de prin sat. Cum mergea din poartă în poartă, oamenii îi dădeau diverse. Unii îi dădeau orez, alții legume și tot așa. Dar o doamna generoasă i-a dat acestuia într-o zi o cantitate ceva mai mare de făînă.

“Ah! Ce noroc. Nu va mai trebui să aștept ca lumea să îmi dea pâine de acum înainte“, s-a gândit tânărul.

Apoi a plecat acasă și a început să își pregătească prânzul. După ce a mâncat, a pus făina într-un vas mare de lut pe care l-a atârnat lângă pat. “Aici va fi în siguranță, nu o ating șoarecii. “, și-a spus el după care s-a așezat în pat să tragă un pui de somn.

Și a început să se gândească: Voi păstra făina asta până când va veni o foamete. Apoi am să o vând la un preț bun. Cu banii câștigați, am să îmi cumpăr o pereche de capre. În curând, voi avea mai multe. Cu laptele de la ele, voi face și mai mulți bani. Apoi am să cumpăr o vacă și un taur. În scurt timp am să îmi fac o cireadă. Laptele de la ele o să îmi aducă și mai mulți bani. Voi deveni foarte bogat. Am să îmi construiesc o casă mare și am să mă însor cu o femeie frumoasă.

Apoi o să avem un fiu și voi fi tare mândru. În câteva luni fiul meu va începe să meargă de-a bușilea. Va fi neastâmpărat iar eu am să îmi fac griji că o să se rănească.  Am să strig la soția mea să aibă grijă de el. Dar ea va fi atât de ocupată cu treburile prin casă, încât o să ignore când o strig. Am să mă enervez groaznic…”
Zicând aceasta, bărbatul lovește cu piciorul vasul cu făină de deasupra patului, care se răstoarnă și se împrăștie pe podeaua murdară. Atunci tânărul leneș realizează că nebunia și vanitatea l-au costat o cantitate importantă de făină, dar și că astfel a învățat o lecție.